Paul Alexe's Blog

01/12/2011

Ce-ar fi lumea, fără România…

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 5:23 pm

Cu bunele, cu rele sale, România este ţara mea. Astăzi, încerc să mă gândesc doar la cele bune 🙂 La mulţi ani, România!

10/11/2011

România, dă un semn de viaţă!

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 10:44 pm
Tags: ,

31/10/2011

România mea…

Enache Ştefan Dragoş. O scursură umană care ne arată, neaşteptat de fidel, ce naţie de rahat suntem. Degeaba ne ascundem în spatele cuvintelor, degeaba ne prefacem că suntem indignaţi. Zilnic, suntem regulaţi din toate părţile şi în toate orificile! Nimeni nu reacţionează. Nimeni nu iese în stradă. Acceptam şi chiar ne face plăcere. Când ni se întâmplă nouă, personal, ne apucă indignarea şi nu înţelegem de ce nimeni ia atitudine, dar uităm că nici noi, la rândul nostru, nu am facut nimic atunci când cei pe care nu-i cunoaştem au avut de suferit. Suntem laşi până în măduva oaselor…

07/04/2011

Revolta unei doctorande românce din Japonia: „M-AM ENERVAT!”

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 2:58 pm
Tags: ,

„Românii caută iod să se vindece de presupuse radiaţii, japonezii se duc la muncă!”

Vineri seara, un mail pe adresa redacţiei Gândul.
„M-am enervat!” – semnat Cecilia Ioana Manoliu, doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba.

Scrisoarea electronică sună aşa:

„M-am enervat când m-am uitat la televiziunile din ţară : Japonia – iad nuclear !
1. Universitatea m-a întrebat ce fac, ambasada nu .
2. Japonezii m-au întrebat ce fac, ambasada nu.
3. Administratorul blocului a venit imediat după cutremur să vadă cefa ce blocul, nu casa lui. Nu m-a lăsat în stradă şi mi-a dat un nou apartament în aceeaşi zi.
4. Ai noştri se bat pe zahăr, fără cutremur; aici, după cutremur, tsunami şi centrala nucleară avariată nu se bate nimeni pe nimic!
5. Românii caută iod să se vindece de presupuse radiaţii, japonezii se duc la muncă. Miercuri şcolile erau deschise. Românii dezbat dacă luna o să ne cadă în cap, japonezii caută supravieţuitori de 7 zile încontinuu şi la adăposturile pentru refugiaţii din zonele afectate au anunţat că au mai mulţi voluntari decât e nevoie.
Ce iad în Japonia asta!…”

Câteva minute mai târziu, am vorbit cu tânăra doctorandă, care ne-a explicat mai pe larg motivul supărării ei: imaginea care li se prezintă românilor despre tragedia japonezilor este distorsionată, pur senzaţionalistă, la ani lumină distanţă de percepţia pe care japonezii înşişi o au faţă de drama prin care trec. Dar , cel mai mult a enervat-o pe Cecilia Manoliu imaginea românilor omorându-se pentru un kilogram de zahăr gratuit, în ziua în care „japonezii ei” îşi trăiau cu demnitate suferinţa, făcând bilanţul victimelor la o săptămână după cutremur şi tsunami.

Cecilia Ioana Manoliu este doctorand în Ştiinţe Politice la Universitatea din Tsukuba. Trăieşte în Japonia de trei ani, a trecut prin cutremurul de nouă grade, a văzut de aproape ce înseamnă un tsunami, iar în oraşul ei sunt găzduiţi acum cetăţeni din Fukushima, oraş unde centrala atomică se confruntă cu probleme grave. În centrul în care cetăţenii din Fukushima sunt cazaţi nu mai sunt locuri. Nu pentru refugiaţi, ci pentru voluntari. Situaţia este aceeaşi în toată Japonia. Autorităţile îi anunţă pe voluntari că sunt destui şi nu mai au cu ce să ajute.
Şcolile s-au redeschis, oamenii merg în continuare la muncă. Chiar şi aşa, Cecilia află, urmărind mass-media din România , că în Japonia „Apocalipsa” este în curs de desfăşurare, iar viaţa pe care ea o vede reluându-şi cursul este prezentată ca un „iad”. „Din punctul meu de vedere şi privind din zona în care mă aflu eu, nu e nicidecum un iad. Sigur , nu este o situaţie normală, dar iadul e departe. Eu sunt într-un oraş din (prefectura n.r.) Ibaraki . Găsesc mâncare, am apă, lumină, gaz. Nu se găseşte benzină, pentru că e redirecţionată către maşinile de salvare în zonele afectate. De fapt se găseşte într-o oarecare măsură, dar e raţionalizată, cam 10 litri”, povesteşte Cecilia pentru Gândul.
„Nu e nici iad, nici apocalipsă. Nimeni nu s-a bătut pe zahăr aici, deşi am trecut printr-un cutremur cu 300 de replici, tsunami şi o centrală nucleară avariată. Sigur au fost zone extrem de avariate, dar în materie de civilizaţie Japonia nu a fost dată înapoi nici măcar cu o zi. A fost o catastrofă naturală, dar nu este nimic comparabil cu Haiti , spre exemplu”, mai spune Cecilia.

 

Articol apărut în „Gândul”. No comment!

 

 

03/12/2010

Am cerut prea mult?!

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 2:45 pm
Tags: ,

05/11/2010

Poetul a plecat în Nemurire…

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 9:58 am
Tags: ,

Adrian Păunescu a decedat în această dimineaţă, în jurul orei 7.15… A murit omul. A murit Eminescul nostru. Poetul a plecat spre nemurire. Odihnească-se în pace…


16/09/2010

Let’s Do It, Romania!

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 12:11 am
Tags: ,

11/09/2010

O dilemă jurnalistică…

Filed under: România cea de toate zilele — paulcalexe @ 10:53 pm
Tags: , ,

Am primit următorul mesaj, pe care vreau să-l împărtăşesc cu toţi cititorii acestui blog… 😀

Există o singură întrebare, dar aceasta este foarte-foarte importantă!!

Nu răspundeţi în grabă sau la nimereală! Gândiţi-vă înainte de a răspunde. Răspundeţi cinstit!
Este o situaţie imaginară, în care trebuie să luaţi o hotarâre. Gândiţi-vă că trebuie să daţi un răspuns spontan şi cinstit!!!

Sunteţi în mijlocul unui dezastru total, o inundaţie de proporţii … nemăsurate cantităţi de apă… baraje rupte …
Sunteţi fotoreporter pentru TVR1 şi … vă aflaţi în mijlocul acestui dezastru inimaginabil.
Situaţia este la limita disperării…
Ca reporter, încercaţi să surprindeţi momentele cele mai impresionante.
În jur oameni, case, animale, sunt luate de ape …
Natura mugeşte arătându-şi fără iertare, puterea … pustiind totul în urma ei.
Deodată vezi un bărbat la volanul unei JEEP… ce lupta disperat, să nu fie luat de valuri… te apropii… îţi face o impresie puternică… şi brusc îl recunoşti: este Băsescu!!
Acuma realizezi că furia apelor îl va înghiţi în orice clipă… pentru totdeauna…
Ai două posibiltăţi: să îl salvezi, ori să „prinzi” instantaneul vieţii tale!!!!
Să îi salvezi lui viaţa, ori să faci o poză, ce îţi poate aduce premiul Pulitzer!!!!
O poză ce arată moartea unuia dintre cei mai importanţi oameni din ţară …


Acum… întrebarea (răspunde sincer):

Poza, o faci color sau alb-negru ????

PS. Toţi cei care citesc aceasta pagina au datoria morală să o trimită şi altor 10 persoane, pentru apărarea democraţiei!


10/09/2010

Silviu Prigoană divorţează! De raţiune şi bun simţ…

Soţul Adrianei Bahmuţeanu divorţează! Ştiu, aceasta nu mai este de mult o ştire… De această dată, Silviu Prigoană a ales să divorţeze de raţiune şi bun simţ. Revenirea (?) sub steagul portocaliu pare să-i fi agitat rău neuronii simpaticului mustăcios din emisiunile de pe Acasă sau Euforia, care nu mai pridideşte cu iniţiativele legislative. Ultima dintre ele este… fabulos de aberantă! Propunerea legislativă contra „otravei informaţionale”, prin care CNA-ul să poată acorda sau retrage licenţe pentru ziare şi sait-uri, îl pune pe Silviu Prigoană, alături de ceilalţi semnatari ai acestei iniţiative legislative, în fruntea marilor măscărici politici ai acestei ţări! Într-un domeniu al audio-vizualului cu reguli foarte bine definite pe plan european, Silviu Prigoană încearcă să ducă România în penibil (da, încă mai este loc…). Aberaţia pleacă încă din ceea ce este unanim recunoscut drept „libertate a presei”, în condiţiile în care acest concept se referă şi la dreptul oricărui cetăţean de produce şi edita un ziar.

Îmi place să cred, în naivitatea mea, că iniţiativa lui Silviu Prigoană nu va ajunge în dezbaterea comisiilor parlamentare, iar proiectul de lege se va opri acolo unde îi este locul: la coşul de gunoi. Totuşi, nu pot să nu sesisez ura viscerală împotriva presei ce răzbate de la Cotroceni. Istoria ne arată că presa a fost mereu un ghimpe în gâtul clasei politice, dar în nicio ţară democratică un exponent al clasei politice nu a atins cu atâta graţie starea de idioţenie precum distinsul soţ al Bahmuţencei.

09/09/2010

Despre ticăloşi. De toate culorile…

Filed under: Politică,România cea de toate zilele — paulcalexe @ 12:13 am
Tags: , , , ,

Un material preluat de pe blogul lui Vlad Petreanu, Amar de Zi.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.